Cea mai cunoscută variantă - la noi în ţară - este probabil, cea în care se împart câte 5 cărţi tuturor jucătorilor, fiecare jucător având dreptul să schimbe ulterior cel mult 3 cărţi, în speranţa formării unor formaţii câştigătoare.
Formaţiile de cărţi câştigătoare sunt, în ordine crescătoare:
o pereche (două cărţi la fel, ex.: 2 Aşi),
2 perechi,
3 de acelaşi fel (brelan) (ex.: 3 Valeţi),
chintă (cărţile să fie în ordine crescătoare, ex.: 10, J, Q, K, A),
culoare (toate cărţile să fie de aceeaşi culoare, ex.: cupă),
full (3 de un fel şi 2 de un alt fel),
careu (4 cărţi de acelaşi fel, ex.: 4 de 10),
chinta la culoare (cărţile in ordine crescătoare, dar si de aceeasi culoare)
chintă royală (cărţile să fie în ordine crescătoare, de aceeaşi culoare, de la 10 la A).
dacă nici un jucător de la masă nu are o astfel de formaţie, câştigă cel cu cartea cea mai mare
Alt aspect specific acestui joc este Cacealmaua. Se spune că un jucător bun de poker nu are nevoie de un noroc excepţional pentru a câştiga, deoarece îi poate analiza pe ceilalţi jucători de la masă şi îşi poate da seama cine are cărţi bune şi cine nu, drept care poate supralicita sau se poate retrage, judecându-şi mai degrabă adversarii decât propriul succes, de a fi obţinut o mână de calitate.
